Putregaiul umed al cruciferelor
Varza (Brassica oleracea) este o leguma comestibila verde sau rosie, una din cele mai vechi legume cunoscute de om.
Varza este o planta bienala: in primul an vegeteaza, iar in al doilea an infloreste. Face parte din familia Crucifere, numita asa deoarece are floarea de tipul patru, cu elementele florale asezate in cruce. Florile sunt grupate in inflorescente de culoare galbena.
In culturile de crucifere, boala a fost semnalata abia in 1934, pe rapita si nap. In Romania, primele semnalari au fost facute in 1950 de Tr. Savulescu pe varza si gulie. Atacul este foarte periculos la culturile semincere si poate produce pagube si in timpul depozitarii legumelor.
Care sunt simptomele?
Putrezirea umeda se observa in a doua parte a vegetatiei la culturile de crucifere, in anii ploiosi sau pe solele unde nu are loc scurgerea apei in mod normal.
La varza atacul se observa la locul de prindere a coditei frunzei de cocean, unde apare mai intai un putregai umed, galbui, apoi cenusiu. Daca exista umiditate atmosferica mare, atacul cuprinde in intregime capatana, transformand-o intr-o masa de mucilagiu urat mirositoare, iar capatana in scurt timp cade de pe cocean.
Atac asemanator are loc si la gulii, iar la conopida se poate observa putrezirea partiala sau totala a inflorescentei.
Transmiterea si raspandirea bolii.
Bacteria rezista in resturile vegetale atacate ramase pe camp si poate fi transmisa prin materialul de inmultire.
Din sol, bacteria patrunde in planta prin micile raniri ale radacinilor si produce infectia generala, circuland prin vasele conducatoare.
In depozite, atacul este cu atat mai grav cu cat temperatura se apropie de 20-25°C si este asociat cu atacul produs de Sclerotinia sclerotiorum.
Bacteria ataca multe plante, din cercul de plante gazda facand parte radacinoasele, bostanoasele, bulboasele. Bacteria rezista numai in sol si nu se transmite prin seminte, practic, toate terenurile unde s-au cultivat legume au si aceasta bacterie.
Cum prevenim si combatem putregaiul umed al cruciferelor?
Trebuie luate masuri de igiena culturala dupa eliberarea terenului de culturile atacate.
In timpul depozitarii, se vor alege semincerii sanatosi, iar in depozite se va asigura o aerare corespunzatoare pentru a se evita ridicarea temperaturii. Temperatura optima de pastrare a verzei este de +1°C.
In culturile semincere, trebuie sa se respecte epoca de plantare, eliminarea resturilor de frunze vechi, aracirea plantelor si combaterea daunatorilor din sol ce pot produce raniri ale radacinilor. La alcatuirea asolamentelor legumicole trebuie sa se tina cont ca sa nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de bacterie.